Va spuneam si intr-o postare mai veche ca, inca de cand s-a nascut Stefan, de abia am asteptat sa incepem diversificarea. O sa spuneti ca sunt nebuna, stiu. Am tot auzit pana la 6 luni, in jurul meu: „Doamne Ale, de ce? De ce vrei sa te complici?”; „Tu iti dai seama ce inseamna asta? Gatit, vase de spalat? Dependenta de vase si implicit de bucatarie.” etc.
Am fost constienta de la bun inceput ca nu o sa fie o joaca de copii, insa, cumva, in adancul sufletului meu, mi-am spus ca o sa fie super interesant. Surprinzator, chiar asa a fost.
Ce magii am facut? Eu cred ca a fost o combinatie intre: noroc, cu un copil cuminte si mancacios, si pasi pe care i-am urmat, si care ne-au dus la o rutina, din care nu am mai iesit.
Am citit atat despre diversificarea de moda veche, cat si despre „curentul nou” – BLW, si, feelingul meu a fost ca Stef o sa fie incantat de stilul dulce, clasic. Si nu am gresit. Nu am avut probleme cu acceptarea linguritei sau a texturii piureului, total diferita de cea a laptelui. Abia mai tarziu, cand deja Stefan se obisnuise cu statul in scaun, cu ideea de mancare solida, farfurie etc, i-am pus, pentru a incerca singur sa manance bucatele de fructe, legume, carnita. Cumva a fost un pas firesc.
Am inceput in scaunul de masa, si fiecare sesiune de mancare a fost servita, fara exceptie, in acelasi loc. Acum Stef stie exact, atunci cand il intreb daca „papam”, ca trebuie sa stea la locul lui. Se duce langa scaun si ridica manutele sa il ridic pentru a incepe masa delicioasa.
Avem o rutina. Incercam sa pastram orarul meselor cu sfintenie. Programul nostru arata acum cam asa:
- Stef se trezeste in jur de 8.00. Si primeste prima masa, care este lapte. Ne jucam cam doua ore, dupa care urmeaza prima repriza de somn.
- Micul dejun il servim in jurul orei 11.30-12.00. Dupa, iesim afara si ne intoarcem acasa pe la 15.00.
- De obicei la 15.00-15.30 servim pranzul. Ne mai jucam putin dupa masa, si pe la 16.00-16.30 ne culcam.
- La 18.00, in mod normal se da trezirea, si la 18.30 mancam cina. In sezonul cald, urma o frumoasa plimbare, insa acum, fiind deja intuneric, fie stam putin in fata blocului, fie ne jucam in casa.
- La 20.30 ne pregatim pentru baita, iar la 21.15 bem laptele.
Acesta este programul de la care nu ne-am abatut, aproape, niciodata.
Am incercat sa fiu mereu calma si vesela. Chiar daca s-a mai intamplat sa planga, sa fie nervos, sa arunce chestii non-stop pe jos, sa imi dea peste mana, peste farfurie, am incercat sa ii explic, in mood-ul zen, fie ca nu e frumos, fie ca asa ceva nu facem la masa, dupa care am continuat sa ii dau de mancare.
Locul de masa nu este loc fara distractie. Avem mereu cate o jucarie si/sau un cantec in timpul mesei. Am considerat ca ajunsi in scaunul de masa nu trebuie sa creada ca incepe „instructajul din armata”. Stam frumos la masa, nu alergam prin casa, insa, daca avem chef, putem sa continuam joaca pe tavita scaunului.
Am evitat, de la inceput, obiceiurile pe care noi le-am considerat nu foarte ok: TV, telefon, tableta. Pana acum am reusit cu succes sa nu fim dependenti de noua tehnologie.
Am mentinut mereu „strategia” noastra. Este ok sa fii deschis, sa asculti pareri din partea familiei, a prietenilor, dar cred ca, la sfarsitul zilei, conteaza ce consideri tu ca e mai bine pentru copilul tau. Nu exista „poate de data asta il tineti in brate.” sau „de ce nu ii pui totusi sare, voi ati mancat de mici, si uite ce sanatosi sunteti.” sau „de ce ii respecti asa programul. Lasa-l pe el sa hotarasca.” etc. Acest 1 an si ceva m-a convins ca, cu cat ne-am implicat NOI mai mult in cresterea copilului, si nu am avut inca 2 sau 3 alte „influente”, cu atat Stefan a fost mai cuminte, mai mancacios si mai „organizat” cand vine vorba de somn.
Am incercat, cat mai mult, sa mancam si noi in acelasi timp cu Stefan. Sa ne vada pe noi ca mancam cu pofta, ca stam la masa, ca socializam si radem.
Ne-am implicat amandoi in hranirea lui. Am considerat ca e important sa se simta confortabil mancand de la amandoi.
Am incercat sa ii fac un meniu cat mai divers. Stiu sa sunt doua pareri…cum ca, daca ii dai celui mic sa manance mereu altceva mai mult il bulversezi. Pentru noi, lucrurile au functionat exact invers. Stef a fost cu atat mai interesat sa guste preparate noi pentru ca nu stia gustul. Astazi pot sa zic ca sunt putine lucruri pe care nu le mananca cu drag. Mi s-a parut ca daca ii dau mai mereu acelasi lucru, nu doar ca se plictiseste, dar, nici nu voia sa mai deschida gura atunci cand vedea farfuria cu mancare. De asemenea, am incercat sa ii fac feluri de mancare cat mai apetisante/captivante si pe principiu „daca mie nu imi vine sa mananc ce e in farfurie, cum sa manance el?”
L-am obisnuit sa manance oriunde, dar mereu in scaun. Din pacate, au fost si cateva dati in care locatia unde ne aflam nu aveau asa ceva, iar atunci am optat pentru a-l tine unul din noi in brate, iar celalalt sa ii dea sa manance.
Am fost perseverenta. Nu prea cred ca un bebelus poate decide ceea ce ii place sau nu. Gusturile inca nu ii sunt definite. Tocmai de aceea, chiar daca poate la primul contact cu o leguma, fruct sau vreun fel de mancare, Stefan a facut nazuri, am insistat, adaugand acel ceva (daca a fost vorba de un ingredient) frecvent in piure/mancare. Obiectivul a fost sa nu exclud ceva din alimentatia lui doar pentru ca „nu ii place”. Daca a fost vorba de un fel de mancare, atunci am optat pentru o prezentare diferita sau pentru asocierea cu ceva care stiam ca ii place.
Am tinut sa separam mancarea de jucarii. L-am lasat la inceput sa simta cu manuta textura piurerului dar, apoi, am preferat sa ii dau jucarii sau alte obiecte care sa ii distraga atentia, iar mancarea sa ramana doar pentru mancat. La fel si cu vesela. Am incercat, atunci cand a avut vreo tentativa sa o arunce, sa ii explicam ca nu e frumos, si i-am dat o alternativa: o jucarie. Pana acum a functionat de minune aceasta strategie.
Nu l-am fortat sa manance. Atunci cand nu a vrut, nu a mancat. De asemenea, nici nu am incercat sa compensez cu lapte.
2 comentarii
Hello hello! 🙂 Ale, ar fi super interesant sa faci un post in care sa povestesti si cum reusesti tu sa ai totul pregatit pentru ca mesele sa fie mereu la aceeasi ora. Ca e nevoie de skill sa pregatesti nebuniile alea (care imi fac mie pofta de cate ori ma uit la pozele cu mancarea lui Stefan) si sa fii punctual zilnic. Pupici multi!
Hello my dear :* Sigur! Intram in detaliu 🙂 Imi pare tare bine ca mi-ai scris! Va pupam si ne e dor de voi!