Somnul Stefanesc

O sa incep articolul spunandu-va ca

DA, poate in ochii unora sunt o mama rea, usor denaturata, care si-a pus binele propriu inaintea copilului, care si-a urmarit interesul si, si-a culcat bebelusul, abia adus din maternitate, singur, intr-o alta camera.

You can judge me, dar asa a fost si nu regret nicio clipa aceasta decizie.

Dar sa derulam filmul, cu vreo 20 si ceva de ani si sa va spun cateva lucruri despre mine:

ALE BEBELUS/COPIL

• da, am fost un copil usor terorist. Cel putin in primul an de viata
• am dormit in aceeasi camera cu ai mei, pana pe la 4 ani, cand inevitabilul s-a produs: am fost mutata in camera mea. Doaaamne ce tragedie si cat plans!
• am detestat sa dorm si chinuiam pe toata lumea. Bunica mea imi spunea ca o sa cresc, ca o sa imi doresc sa dorm si nu o sa mai pot. Radeam si ii spuneam „Eu, sa dorm, niciodata! Eu vreau sa stau non-stop treaza.
• Pana pe la 10 ani am plans mai mereu cand venea vorba de somn. Chiar si cand a venit pe lume sora mea, eu eram cea care plangea noaptea. Nu ea, bebelus fiind.

ALE LA 20 SI CEVA DE ANI

• relatie deosebita cu somnul = daca nu dorm cel putin 8 ore pe seara nu functionez
• nu suport lumina in camera, trebuie sa fie liniste
• trezitul dimineata = HORROR
• prefer sa dorm, decat sa mananc

ALE MOM2BE

• copilul meu o sa doarma in camera lui. Nu o sa ne chinuim cu trecerea de la dormitul impreuna, la dormitul separat. Chinuitor atat pentru copil, cat si pentru noi (adica pentru mine, mai mult)
• o sa semene cu mine cand o sa vina vorba de somn, deci noptile nedormite nu o sa existe
• am dormit in sarcina si 14 ore/zi
• cat de rau poate sa fie cu somnul? Hai ca lumea exagereaza.

SOMNUL CU STEFAN

Este foarte adevarat ca dupa ce nasti corpul produce atat de multa adrenalina, incat te tine saptamani bune. Sau cel putin asta e singura explicatie pe care o gasesc pentru cum am supravietuit, fara somn, atatea zile, dupa ce l-am adus pe Stefan acasa.

Nu mi-am imaginat ca o sa fie EFECTIV nopti nedormite, asa ca realitatea, ca la recuperarea dupa nastere, m-a izbit tare.

Ce s-a intamplat concrect?

1. eram obsedata sa nu i se intample ceva lui Stefan. Care da, dormea in alta camera, dar nu concepeam sa impartim aceeasi camera. Asa ca, faceam drumul camera noastra-camera lui de cel putin 8 ori pe noapte
2. trebuia sa il alaptez si sa ma mulg dupa
3. imi era frica sa adorm. Daca cumva nu o sa aud copilul cand plange.

Efecte?

1. am slabit fooooarte mult
2. aratam ca o zombie
3. simteam ca cedez psihic, incet, incet

Ce am facut?

• am realizat ca „nu imi aud copilul cand plange” NU EXISTA. Il auzi si cand se respira, chiar daca esti in alta camera. Nu stiu ce se intampla cu auzul unei mame dupa ce naste, dar al meu a devenit de super eroina. Asa ca, dupa vreo 2 luni, am reusit sa adorm, linistita.
• am inceput sa ii facem un program lui Stefan. Alaptat la „cerere” in timpul zilei, alaptat la „program” in timpul serii. Obiectivul a fost, cat de repede posibil, sa ii scoatem mancatul din programul de noapte:

Eu l-am nascut pe Stefan la sfarsitul lui august, iar in octombrie programul lui arata ceva de genul asta:

7:30-8:00 – prima masa

10:40-11:00 – a doua masa

13:40-14:00 – a treia masa

16:35-17:00 – a patra masa

19:40-20:00 – a cincea masa

23:00-23:30 – a sasea masa

SOMN SEARA

Trezit la 7:40

• tot in octombrie am inceput sa folosim si fasa pentru somn (doar noaptea). A avut efecte magice.
• i-am facut o rutina inainte de somnul de seara (baita, cantat, masaj, infasat – doar seara. In timpul zilei l-am lasat sa doarma pe burtica, neinfasat)

• am folosit muuult „white-noise”. La fel ca fasa, a avut efecte fantastice (mai ales in reprizele de colici)
• nu am mers la el in camera la fiecare sunet sau orice marait

• i-am respectat programul cu sfintenie
• au fost vreo 2 sau 3 episoade in care l-am lasat sa si planga (nu va imaginati ca l-am lasat sa planga cu orele, daaar, cateva minunte tot am fost o vrajitoare si mama inconstienta care si-a abandonat copilul lacrimilor)
• am folosit si inca folosim suzeta (acum doar la somn)

• nu l-am leganat niciodata ca sa adoarma
• am facut si 20 de drumuri intre camerele noastre, si nu este deloc comod, insa, pentru efectele pe termen lung, zic eu, merita tot efortul

CE EFECTE A AVUT „INSTRUCTAJUL” DE SOMN?

• a dormit primele 8 ore, legate in decembrie, deci la 4 luni
• nu a dormit niciodata cu noi, din contra pe la 6 luni am inceput sa ii inchidem si usa. Asa doarme nederanjat de sunetele de prin casa
• chiar si in concedii, el doarme in patutul lui
• adoarme singur, dupa ce il pun in pat. Nu este nevoie sa stau cu el
• programul nostru este independent de programul lui (dupa ce il culcam, noi putem sa ne vedem de treburile noastre)
• orice schimbare de program a fost facuta treptat, astfel incat sa il obisnuim cu noul „sistem”

De exemplu:

– la infasat am renuntat destul de tarziu – undeva la 6 luni. Nu se rotea, asa ca nu am considerat ca este un risc. Trecerea la „libertate” s-a facut usor pentru ca avea forta destul de mare si reusea sa evadeze din „swaddle”. Asa ca, am inceput sa ii lasam noi cate o manuta libera, dupa sa nu ii mai prindem fasa cu arici, iar ultima faza a fost sa ii lasam doar picioarele invelite in swaddle. Am avut ceva emotii, si eram siguri ca nu o sa doarma fara sistemul de infasare, dar ne-am inselat.

-reducerea numarului de reprize de somn pe timp de zi s-a intamplat la fel, dictata de Stefan. Chiar saptamana asta, la 1 an si 5 luni, am trecut de la doua sesiuni de somn la una singura. Adormea foarte greu seara (dormea dimineata de la 11 la 13 si dupa-amiaza de la 16:00 la 18:00, iar seara la 21.30 incepea sa fie super marait si nu voia de nicio culoare sa adoarma). Asa ca am spus ca este timpul, cu siguranta, sa dormim doar la pranz. Ziua noastra arata acum cam asa: Stef se trezeste in jur de 9, se culca la pranz pe la 14.30 si seara ne bagam la nani cam pe la 21).

CONCLUZII

• nu este usor! Orice decizie iei, somnul o sa iti fie afectat. Get used to the idea! 🙂
• cu urmatorul copil as face exact acelasi „training”. Poate as grabi putin procesul. Muhaha
• ce functioneaza pentru tine si copilul tau, ca e somn separat, ca este co-sleeping, ca este ce vreti voi, important este sa va fie voua bine. Decizia noastra a fost „motivata” de mai multi factori si nu o regret deloc. A functionat si functioneaza de minune. Iar la asta adaug si faptul ca un somn bun, ajuta enorm sistemul imunitar. Combinat cu o alimentatie sanatoasa, este o mana cereasca.
• nu va imaginati ca totul este lapte si miere. Si Stefan are seri in care nu vrea sa doarma, in care plange, sau dimineti in care se trezeste la 5.30. Dar, per total, are un somn foarte ok si sunt mandra de el.

Cu siguranta am scapat ceva, asa ca, daca aveti orice intrebare la care nu ati gasit raspunsul in articol, comentati si va voi raspunde imediat.

Va pupa somnALE