SUNT INSARCINATA
Pe 29 decembrie 2015, dupa ce am observat ca mi-a intarziat doua saptamani (am tinut acest “mic” detaliu doar pentru mine), mi-am facut un test de sarcina. Tremurand aproape toata, am asteptat raspunsul si, testul a iesit pozitiv. Tin minte ca prima senzatie a fost ca “stai, nu sunt pregatita!”. Dupa care m-a busit plansul, apoi rasul. Dupa am simtit nevoia sa stau jos. Dupa am inceput sa ma plimb prin casa si sa ma gandesc cum o sa ii dau vestea lui Iani. Pana sa imi pun eu toate ideile, sentimentele si toate cele in ordine, a sunat Iani la usa. Am apucat sa ii deschid usa, sa il pup, sa ma uit la el, si mi-a zis: “Ti-ai facut vreun test de sarcina?”. I-am spus ca da…si in urmatoarea secunda m-a luat in brate si mi-a spus: “E pozitiv, nu?” Am stat asa, imbratisati cateva minute bune. Sa nu va imaginati ca a fost ca in filme. Am stat, pur si simplu. Nu am plans, nu am sarit in sus, nu am alergat prin casa si nici nu ne-am sunat toate rudele. A fost un moment calm si fericit. Chiar de curand vorbeam cu el si ii spuneam: parca nu ne-am exteriorizat suficient. Parca trebuia sa…nu stiu…urlaaaam. Dar asa a fost momentul nostru…minunat, dar interiorizat. Probabil la urmatorul copil o sa ne alergam prin casa J)
La cateva ore dupa, i-am trimis surorii mele o poza cu testul. Prima reactie a fost “Ce e poza asta?”. Am sunat-o (era cu ai nostri), i-am spus, si am inceput sa o aud pe mama, emotionata pe fundal. Atunci m-a busit plansul din nou. Partea amuzanta este ca noi aveam planificat sa mergem la ski a doua zi. Iar a mea sora, studenta la medicina, ma intreaba: “si, cand te duci la doctor sa iti confirme sarcina?”. Pe moment, nu am stat sa ma gandesc prea mult, mai ales ca noi aveam program a doua zi, si i-am raspuns: “Probabil dupa anul nou.” A inceput sa rada si a urlat “ Tu esti nebuna, te duci maine. Lasi ski-ul! Cum sa mergi la ski cand e posibil sa fii insarcinata??”. Cred ca nu o sa uit niciodata ca eu chiar ma gandeam serios sa merg la ski. Ce bine e sa ai o sora! J Emotiile lui tata cred ca au fost de vreo 100 de ori mai puternice ca ale noastre. Va imaginati cu siguranta ce e in sufletul unui tata de fata cand afla o astfel de veste.
Pe 30 decembrie, dupa ce am cautat o clinica care sa accepte programari in ajunul anului nou, si de pe o zi pe alta, am mers la Medicover de la Baneasa. Sotului meu i-am zis sa se duca la ski, pentru ca nu avea niciun rost sa ne “stricam” amandoi planurile de aventura. Eee, mare greseala am facut. Drumul pana acolo, singura, mi s-a parut interminabil. Cand am ajuns la clinica eram toata transpirata si emotionata. Culoarul de asteptare mi se parea dintr-un film de groaza desi, in realitate nu era deloc un culoar de spital urat. Pur si simplu, lumina mi se parea dubioasa, mi se parea pustiu si frig. In fine, mi-am auzit numele si am intrat. Stiam de la programare ca o sa fie un domn’ doctor, dar cand l-am vazut parca m-au apucat emotii si mai mari. Cand m-am urcat pe masa de control tremuram necontrolat. Tin minte ca doctorul respectiv m-a apucat de un picior si m-a intrebat “ Domnisoara, este prima vizita la ginecolog?”. M-a busit rasul si i-am raspuns “Nu, dar cred ca sunt insarcinata.” S-a uitat la mine si replica lui a fost “Aaaa, deci nu va doriti sarcina.” Doaaamne, de ce am ajuns asa departe, m-am gandit. “Ba da, mi-o doresc. Dar este prima, stiti, am emotii.” Nu cred ca i-a pasat prea mult, pentru ca a continuat controlul ca un robotel, fara niciun zambet, fara nimic. In momentul in care mi-a confirmat “banuiala” m-am linistit. Cred ca toata starea era mai mult frica ca testul ar fi putut sa minta.
Am iesit de acolo razand. Am vorbit cu Iani, am vorbit cu ai mei…iar drumul catre casa a fost minunat. Iar de aici a inceput aventura…
PRIMELE CONTROALE
Nu am avut un ginecolog la care sa fii fost in mod constant inainte de a ramane insarcinata, asa ca am mers pe o recomandare. Alesesem deja clinica Regina Maria (aveam asigurare de sanatate si auzisem mai multe lucruri bune, decat rele despre clinica). Asa ca, am urmat recomandarea si a mers la primul control medical, adevarat, insotita si de sotul meu. A fost pe 6 ianuarie 2016, si eram insarcinanta in 5 saptamani si 5 zile. Pot sa va zic ca a fost magic: sa ii auzim bataile inimii si sa vedem “mogaldeata” nostra in toata frumusetea ei, de 2.4 mm. Primele poze ecografice, vazute din exterior, sunt niste “tablouri” in miniatura, usor blurry, cu niste punctulete si un cerculet putin mai mare. Pentru noi insa, au fost cele mai frumoase fotografii vazute vreodata.
In martie a urmat un alt episod rupt din filme, atunci cand am aflat ca o sa avem un baietel. A fost foarte amuzant pentru ca eu imi doream foarte mult o fetita si, de altfel, eram sigura ca o sa fie fata. Cand am intrat la ecografie, m-am urcat pe masa si i-am spus dnei doctor: “Probabil ca nu o sa se vada clar, pentru ca e fetita, dar sunt sigura ca o sa avem o fata”. Surpriza: se vede foarte bine, si este cat se poate de clar, o sa aveti un baiat.
Pana sa raman insarcinata am tot spus in stanga si dreapta ca eu nu vreau sa stiu care este sexul copilului meu. Vreau sa fie surpriza, iar atunci cand o sa nasc o sa imi zica doctorul “Aveti…”. E, in realitate, din nou, a fost cu totul altfel. Cele trei luni cat nu am stiut mi s-au parut o eternitate. J Nici nu as fi conceput sa nu stiu ce o sa avem.
In aprilie am semnat si contractul pentru nastere si, desi eram convinsa sa nasc prin cezariana (voiam sa imi las intacta zona “de jos”) am zis ca voi semna pentru nastere naturala, urmand ca apoi, sa fac un act aditional.
De asemenea, datorita contractului pe care il are compania pentru care lucrez cu Regina Maria, am putut, pentru niste conditii foarte avantajoase, sa optez pentru rezerva privata.
Au urmat multe controale, analize si sfaturi medicale pe care le-am urmat cu sfintenie. Iar totul a decurs cat se poate de lin.
Mi-am facut un dosar, in care am strans, pe parcursul sarcinii, absolut orice informatie: de la analize, ecografii, sfaturi, contract cu Regina Maria pentru nastere, recomandari din partea dnei doctor.
CUM NASC?
Pe parcursul lunilor am incercat sa ma documentez cat am putut de mult referitor la nasterea naturala vs nasterea prin cezariana, sa discut cu prietene, cu medici si Doaaaamne…sunt atat de multe pareri. Iar atunci cand si medicul tau ginecolog iti recomanda, intr-un fel sau altul, sa faci cezariana, pentru ca “ in August sunt in concediu…” si pentru ca “nu stii ce inseamna sa nasti natural” in capul tau apar niste scenarii demne de filme de Oscar.
Totusi instinctul meu, dar si mama, imi spuneau: daca poti si nu iti este frica, de ce sa nu nasti natural? Sau macar sa iei in calcul si aceasta varianta.
Nu a fost o decizie luata “pentru ca” sau “da, domnule, este dovedit stiintific, femeia a fost facuta sa nasca, de ce nu poti si tu?”. A fost ceva din interiorul meu, a fost sa ii spunem “o voce” care m-a impins catre aceasta optiune.
A urmat un noroc chior si o schimbare de 189 de grade.
Imi era clar ca nu o sa pot naste cu doctorita care mi-a urmarit mare parte din sarcina. Concediul ei era planificat incepand cu prima jumatate a lunii august si urma sa se intoarca in septembrie. Due date-ul meu era 28.08, ceea ce facea aproape imposibila nasterea cu ea. Cel putin nu o nastere spontana. La sfarsitul lunii iulie m-am hotarat sa merg la o alta doamna doctor, tot din cadrul clinicii Regina Maria. Si ii multumesc lui Dumnezeu ca am luat aceasta decizie. Am dat peste una dintre cele mai bune doctorite (din toate punctele de vedere) la care am fost: calda, deschisa, gata sa iti explice orice, in termeni cat mai clari, pro nastere (asa cum e sa fie, ca e naturala, ca e cezariana, corpul si copilul urmau sa ne zica ce o sa fie), pozitiva, extrem de sigura pe ea, si cel mai important, gata sa faca orice pentru mine si Stefan. M-am simtit atat de usurata si fericita cand am iesit din cabinetul ei, nici nu va pot descrie. Recunosc ca intrasem intr-o oarecare panica. Ma tot gandeam ca o sa nasc probabil cu cineva din camera de garda, ca o sa fie doar “o alta nastere” pentru doctorul respectiv, ca nu o sa am nicio sustinere morala. Si nu a fost deloc asa. Am avut parte de un ajutor enorm si de un profesionalism cum cred ca mai rar intalnesti.
2 comentarii
Buna Ale,
Felicitari pentru blog, chiar mi-a atras atentia aseara si pot spune ca deja parca nu ma mai pot opri din citit:)). Momentan nu sunt mama, incercam de vreo cateva luni si asteptam cu nerabdare momentul;).
Eram curioasa sa imi spui, daca se poate, cine este cea de-a doua doctorita de la Regina la care ai fost si ai descris-o foarte frumos. Si mai doream sa te intreb: sa inteleg ca Stefan a venit ca o surpiza? Adica nu era planificat atunci?:)
O zi frumoasa!
Buna Bianca!
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Ma bucura enorm sa aud ca povestea noastra este citita cu drag.
Sigur, am nascut cu doamna Doctor Luminita Enache.
Sarcina nu a fost o surpriza totala, daaaar, nu ne asteptam sa se intample atat de repede. A fost cel mai frumos lucru.
Sper sa imi scrii curand, dandu-mi vesti bune. 😉
Te pup!